Tarzan se accidenteaza

0
16833

Tarzan se dadea cu liana prin jungla si la un momentdat POC! de un pom!
Se strang animalele in jurul lui si observa ca isi rupsese o mana, isi scosese un ochi, si nu mai avea p…a!
Se sfatuiesc ele indelung si 3 spuse :
− Eu vulturul, ii dau un ochi de la mine, sa vada lianele de la kilometri departare, ca si asa nu e atent, uite ce a patit!
− Eu maimuta, ii dau mana mea, sa se prinda cu tarie de liane, ca si asa e vai de p…a lui, uite ce a patit!
− Eu elefantul, ii dau trompa mea in loc de p…a! Sa aiba ceva adevarat intre picioare, nu ce a avut pana acum… nimicu` ala!
Fac animalele treaba asta, il fac bine pe Tarzan si acesta incepe din nou sa faca lucrurile lui obisnuite! Dupa o perioada se intoarce la sfatul animalelor sa le spuna cum sta treaba!
myhaytzu: − Cum e cu ochiul meu mai Tarzane?
− Bai vulture, e marfa rau, vad orice de la o distanta…
− Cum e cu mana mea mai Tarzane?
− Maimuto… pfoai… nimic nu scapa din ea, ma prind de orice!!!
− Cum e mai Tarzane cu trompa mea?
− Lasa-ma dreacu in pace elefantule, ca de cate ori vreau sa ma pis, rup iarba si mi-o bag in cur!

,,Bancul este o poveste foarte scurtă, reală sau imaginară cu un final surprinzător și foarte amuzant. Bancurile pot avea rolul unui tratament scump, cu același efect: descrețesc frunțile, și sunt un plăcut subiect de discuție la o întâlnire de orice gen.
Bancurile sunt legate de socializare, ele se spun într-un grup. „Nașterea” lor e legată de natura umană care simte nevoia de a exprima îndoieli, probleme, respectiv argumente, opinii ce sunt încorporate în această producție.
Pentru că bancurile conțin o mică învățătură socială, reprezintă în majoritatea cazurilor o lecție socială despre lume, oameni, totul îmbrăcat într-o formă ludică, de glumă, de joacă. Dar scopul principal al bancurilor este că, de altfel, al proverbelor, poveștilor cu tâlc, snoavelor este de învățătură neacademică, profană, fără un program anume, ce are loc în spațiul liber al comunicării. În mare parte pot avea și rol educativ. Bancurile exprimă nevoia de creație a unui popor într-un anume moment. Ele au avut dintotdeauna, din punct de vedere al conținutului, asemănări cu glumele, cu jocurile, cu povestirile cu tâlc, cu zicalele, uneori și cu proverbele. Global, toate acestea pot fi considerate producții spirituale ale unei comunități. Dar bancurile, față de celelalte creații amintite, sunt mai perisabile, utilizarea lor cere mai pregnant socializarea.”