Sotia are un vis

0
1052

 

Sot si sotie dorm, noaptea.
Deodata, sotia se trezeste, speriata.
Sotia:
– Vai, draga! Cred ca am avut un cosmar!
Sotul:
– De ce, draga? Ce ai visat?
Sotia:
– Am visat o expozitie de p**e! Si erau si d-alea groase si lungi si tari!
Sotul:
– Bine, draga, si ca a mea ai vazut?
Sotia:
– E, ca a ta se vindeau, la colt, cu 5000 bucata!
Dupa o saptamana, sotul se hotaraste sa se razbune.
Noaptea, el se trezeste, ingrozit.
Sotul:
– Vai, drag! Am avut un cosmar!
Sotia:
– De ce, draga? Ce ai visat?
Sotul:
– Am visat o expozitie de p*z*e! Si erau si mici si subtiri si finute, micute…
Sotia:
– Si, ca a mea, era vreuna?
Sotul:
– Draga mea, in una ca a ta, se tinea expozitia!!!

BONUS:

Un tip îşi revine dintr-o comă profundă de 7 luni.

În tot acest timp, soţia lui a stat zilnic lângă patul lui.

La câteva zile dupa ce şi-a revenit, îşi cheamă soţia:

– Draga mea, ai fost alături de mine în toate nenorocirile prin care am trecut: când

am fost concediat, m-ai sprijinit enorm; când afacerea mea a dat faliment, ai fost

lânga mine; când am fost împuşcat, ai stat alături de mine; când ne-am pierdut casa, ai

fost tot lânga mine; când sănătatea mea s-a şubrezit, m-ai sprijinit permanent. Ştii ceva?

– Ce să ştiu, dragul meu? întreabă ea zâmbitoare.

– Cred că îmi porţi ghinion!…

Bancul este o poveste foarte scurtă, reală sau imaginară cu un final surprinzător și foarte amuzant. Bancurile pot avea rolul unui tratament scump, cu același efect: descrețesc frunțile, și sunt un plăcut subiect de discuție la o întâlnire de orice gen.
Bancurile sunt legate de socializare, ele se spun într-un grup. „Nașterea” lor e legată de natura umană care simte nevoia de a exprima îndoieli, probleme, respectiv argumente, opinii ce sunt încorporate în această producție.

Pentru că bancurile conțin o mică învățătură socială, reprezintă în majoritatea cazurilor o lecție socială despre lume, oameni, totul îmbrăcat într-o formă ludică, de glumă, de joacă. Dar scopul principal al bancurilor este că, de altfel, al proverbelor, poveștilor cu tâlc, snoavelor este de învățătură neacademică, profană, fără un program anume, ce are loc în spațiul liber al comunicării. În mare parte pot avea și rol educativ. Bancurile exprimă nevoia de creație a unui popor într-un anume moment. Ele au avut dintotdeauna, din punct de vedere al conținutului, asemănări cu glumele, cu jocurile, cu povestirile cu tâlc, cu zicalele, uneori și cu proverbele. Global, toate acestea pot fi considerate producții spirituale ale unei comunități. Dar bancurile, față de celelalte creații amintite, sunt mai perisabile, utilizarea lor cere mai pregnant socializarea.