Ion şi Măria noaptea în pat. Dormeau. La un moment dat se trezi soţia.

0
1263

Ion şi Măria noaptea în pat. Dormeau. La un moment dat se trezi soţia.
– Bărbate, avusei un coşmar!
– Ce visaşi nevastă?
– Bărbate, visai că eram la o expoziţie de obiecte masculine!
– Şi cum erau nevastă?
– Cum să fie bărbate! Pai una de-aia de vreo 30 de centimetri era 1000 de euro, una de-aia de vreo 25 de centimetri era 500 de euro, una de-aia de vreo 20 de centimetri 100 de euro şi una de 17 centimetri 50 de euro!
– Şi ca a mea, nevastă?
– Ca a ta era 1 euro grămada!
Se culcară ei la loc, soţul supărat gândindu-se cum să i-o coacă femeii! După câteva ore se trezi agitat:
– Nevastă, avusei un coşmar!
– Ce visaşi, Ioane?
– Nevastă, visai expoziţie de obiecte feminine!
– Şi cum erau bărbate?
– Cum să fie măi Mărie? Păi, alea mici, mici ca o cireaţă erau 1000 de euro, alea mai mari un pic cât o nucă erau 500 de euro, alea mai mari un pic cât o prună erau 50 de euro…
– Şi ca a mea, bărbate?
– În a ta se ţinea expoziţia!

BONUS:

Ion si Maria in sura. Ion catre Maria:
-Marie, da jos fusta …
-Vai, Ioane , e rusine …
-Da-o jos, ca eu sunt barbat si stiu de toate …
Maria da jos fusta …
-Marie, da-ti jos ciorapii …
-Vai, Ioane, nu pot, e rusine …
-Da-o jos cum iti spun, ca eu sunt barbat si stiu de toate …
Maria da jos ciorapii … -Marie, da jos chilotii … –
Vai, Ioane, e rusineee …
-Marie, da jos chilotii, ca eu sunt barbat si eu stiu de toate …
Maria da jos chilotii …
-Pe aici, dupa cum mi-o zis Vasile, ar trebui sa fie o gaura …

,,Bancul este o poveste foarte scurtă, reală sau imaginară cu un final surprinzător și foarte amuzant. Bancurile pot avea rolul unui tratament scump, cu același efect: descrețesc frunțile, și sunt un plăcut subiect de discuție la o întâlnire de orice gen.
Bancurile sunt legate de socializare, ele se spun într-un grup. „Nașterea” lor e legată de natura umană care simte nevoia de a exprima îndoieli, probleme, respectiv argumente, opinii ce sunt încorporate în această producție.”