Într-o seară, tatăl trece pe lângă camera fiului său

0
2478

Într-o seară, tatăl trece pe lângă camera fiului său, care se ruga:
– “Doamne-doamne, ai grijă de mama, de tata, de bunica. Pa-pa bunicu!”
Tatăl o ia ca pe o glumă şi trece mai departe, bucuros că fiul său se roagă. A doua zi, bunicul copilului este găsit mort. Tatăl, speriat, încearcă să îşi spună că a fost doar o coincidenţă. În altă seară, copilul iarăşi se roagă:
– “Doamne-doamne, ai grijă de mama, de tata. Pa-pa bunica!”
Tatăl se sperie dar decide să aştepte totuşi până dimineaţă.

Dimineaţa, desigur, bunica este găsită moartă. Seara, tatăl aude iarăşi:

– “Doamne-doamne, ai grijă de mama. Pa-pa tata!”
Tatăl, îngrozit, nu doarme noaptea iar dimineaţa merge la doctor să se asigure că totul este în regulă.
Când ajunge acasă, o găseşte pe soţie aşteptând pe prag. Aceasta se repede la el şi îi spune:
– Slavă Domnului că ai venit, avem nevoie de ajutorul tău! L-am găsit pe poştaş mort în faţa casei!”

BONUS:

Un ginecolog, în timpul unei consultații este sunat pe mobil.
Doctorul răspunde pe handsfree:
– Salut! Ce faci, mă? Vii pe la mine? Cum, nu mai știi unde stau? Stai să-ți explic. Deci, cum intri în București faci la stânga, apoi la dreapta, apoi intri în sens giratoriu, apoi iar ții dreapta.
Și… închide! ?
Moment în care femeia, transpirată toată, se ridică într-un cot, oftând:
– Dom’ doctor, vă rog, mai puteți face o dată sensul giratoriu ?

Bancul este o poveste foarte scurtă, reală sau imaginară cu un final surprinzător și foarte amuzant. Bancurile pot avea rolul unui tratament scump, cu același efect: descrețesc frunțile, și sunt un plăcut subiect de discuție la o întâlnire de orice gen.
Bancurile sunt legate de socializare, ele se spun într-un grup. „Nașterea” lor e legată de natura umană care simte nevoia de a exprima îndoieli, probleme, respectiv argumente, opinii ce sunt încorporate în această producție.

Pentru că bancurile conțin o mică învățătură socială, reprezintă în majoritatea cazurilor o lecție socială despre lume, oameni, totul îmbrăcat într-o formă ludică, de glumă, de joacă. Dar scopul principal al bancurilor este că, de altfel, al proverbelor, poveștilor cu tâlc, snoavelor este de învățătură neacademică, profană, fără un program anume, ce are loc în spațiul liber al comunicării. În mare parte pot avea și rol educativ. Bancurile exprimă nevoia de creație a unui popor într-un anume moment. Ele au avut dintotdeauna, din punct de vedere al conținutului, asemănări cu glumele, cu jocurile, cu povestirile cu tâlc, cu zicalele, uneori și cu proverbele. Global, toate acestea pot fi considerate producții spirituale ale unei comunități. Dar bancurile, față de celelalte creații amintite, sunt mai perisabile, utilizarea lor cere mai pregnant socializarea.