Examen la medicină veterinară

0
944

Examen la medicină veterinară: concurenţii trebuiau să numească doar privind o masă plină de picioare de insecte exact ce gânganie au în faţă, specie, încrengătura etc.

Vine una. Nu ştie nimic.
– Băi, daţi-vă naibii cu examenul vostru cu tot! Şi iese din sală.
Examinatorul nu îi reţinuse numele şi trimite să o cheme înapoi. Aceasta deschide uşa numai puţin şi bagă un picior:
– Ghici cine-i!

BONUS:

Se duce tatăl lui Bula la maternitate să îl ia pe Bulă.
– Am venit să îmi iau acasă copilul…
Doctorul, cu privirea în pământ:
– Dom’le, mai bine ni-l lăsaţi nouă aici… ca să îl creştem într-un centru pentru copii cu probleme…
– Nu se poate! Îl iau acasă!
– Bine, dar ştiţi ar fi o problemă… nu are picioare.
– Asta e… Îl iau şi aşa.
– Ar mai fi o problemă… Nu are nici mâini…
– Domnule… asta este, îl iau acasă…
– Nu înţelegeţi… nu are decât capul… Incredibil dar supravieţuieşte…
– Da, dom’le, îl iau aşa… asta este!
După 10 ani, în dimineaţa de Crăciun, se deschide uşa camerei lui Bula, iese afară rostogolindu-se, cade pe scări, din treaptă în treaptă, ajunge sub brad, îşi deschide cadoul cu dinţii şi exclamă nervos:
– Băga-mi-aş…, iar căciula!!!

BONUS:

Un tânăr absolvent al secţiei de Management era foarte încântat de postul pe care se angajase într-o importantă companie multinaţională.
În prima zi sună la Bufet, ţipând în receptor:
– Adu-mi o cafea! Şi viteeeeeza!
La celalt capăt al firului răspunde o voce gravă:
– Cred că ai format un număr greşit. Ştii cu cine vorbeşti, neam de cretin?
– Nu! Răspunde tânărul angajat.
– Eu sunt Directorul General, imbecilule!
– Dar tu ştii cu cine vorbeşti, dobitocule? Ţipă tânărul mai tare că prima dată.
– Nu! Răspunde Directorul surprins.
– Perfect! Şi închide.

,,Bancul este o poveste foarte scurtă, reală sau imaginară cu un final surprinzător și foarte amuzant. Bancurile pot avea rolul unui tratament scump, cu același efect: descrețesc frunțile, și sunt un plăcut subiect de discuție la o întâlnire de orice gen.
Bancurile sunt legate de socializare, ele se spun într-un grup. „Nașterea” lor e legată de natura umană care simte nevoia de a exprima îndoieli, probleme, respectiv argumente, opinii ce sunt încorporate în această producție.”